Mila in vesnicul concediu

Parfum de relaxare printre crengi patrunde
Si soarele ofera sute de clipe ude
Norii cei sihastri, te parasesc acum
Nisipul cel fierbinte, se-mprastie pe drum

Un cald sunet patrunde, in mijlocul serii
Cearsaful si nisipul devin acesorii
Si-apare usor un calm, unul neintalnit
Si-un glas de mare vechi demult neauzit.

Soarele si luna se joaca tot mereu,
Spectacolul atinge, usor un apogeu
"Parfum dulce de mare, ce dor mi-a fost de tine"
"As vrea ca totul iar sa fie numai bine
 Dar nu promit nimic, caii te pot atinge
 Si flacara sperantei, pe loc ea ti se stinge"

Sa caut iar as vrea acea piatra veche,
Sa-not si pentru ea, poate sute de leghe
Dar cand va fi a mea, control eu voi detine,
Si tot ce e cu tine, va tine doar de mine.

De turmele de valuri, de ganduri seci sa trec
Si luna se va stinge, subit ca un alb bec.
Tridentul il voi tine, si-l voi poseda
Puterea i-o voi scurge, si-l voi controla.

Acea piatra veche, unita cu-n trident
Ofera o putere, si-un vechi sentiment,
Lumea nu-l mai adopta, este uitat pe veci
Iar tot usor se pierde, in seci cuvinte reci.

Natura omeneasca

Mii de voci ale padurii
Susur de cristale vii
Umbra calda, protectoare
Glas duios de papadii.

Brate calde printre ramuri
Scurte treceri printre vremuri
Prafuri mistice-n conjoara
TOt ca-ntro calduta vara

Un pas rece-abia plasat,
Face totul inodat
Echilibrul e atins
C-o natura si c-un ins.

Parfum dulce de gand apus
Purtat pe valuri vechi si dus
In departata amagire
Ce-o atingi doar c-o privire.

Optimism

O urma calda simt, imi place o mai vreau
Am s-o primesc in dar, la nimeni n-am s-o dau,
E-o mana lucitoare, de sus paca intinsa
De mintea mea cea simpla, aceasta e atinsa

Si vreau sa-mi daruiasca tot ceea ce stie,
Idei despre ce-a fost si-acum ce-a fi sa vie
Mistere din trecut, ascunse iar sub grinda
Departe,pana acolo, dincolo de tinda

Parfumuri colorate, memorii etern-vii
E totul ce tu trebuie acum pe drum sa stii
Cauta acest loc, gasete-l cum doresti
E tot ce acum tine de ganduri omenesti.

O carte acum plina de cai albi de lumina
Si doar acestia acum, acest taram, sutina
Si valuri de lumina puternic o-sapara
Tot e la fel de simplu ca-ntro calda vara.

Vis

Dupa o zi de munca si multa oboseala
Ajung acasa "mort" si cad pe pardoseala
Ochii mi se-nchid si transa ma cuprinde
O usa mare verde, in fata se deschide

Ziduri de stele-n flacari apar deodata-n fata
Carari albe te-ntampina pe-ntreaga suprafata
Copacii negri palizi, de mult timp asteapta
Si-o trapa se coboara, astept, pasesc o treapta.

O muzica de harpa cuprinde tot intinsul
Si ielele-nsorite isi incep iarasi ninsul
O plasa atotputernica ma sfasie din loc
Si-ajung intr-o-ncapere acum, incet, pe loc

Un glas puternic,gros mi-ajunge pana-n oase
Statea pe tron, si-usor incepu iarasi sa coase
"Lucrarea-m terminat-o, panza ta e gata
 Acum trebuie sa-ncepi ca tu sa iti urci panta"

Prin stainele carari am misunat mult timp
Si totul aici parea a fi ca in Olimp
Doar zeii atotputernici credeam ca n-o s-apara
Sa aiba puterea sa faca din zi, seara

Si iata dovada ca m-am inselat
In multe ganduri atunci m-am incurcat...

Apare sus pe cer, un soare zambitor
Fierbine arzator, poate chiar orbitor
Si panza mea s-a rupt...

Pentru o secunda am crezut ca nu-s
Ca "vasla" eu mi-am luat si acolo m-am tot dus
Dar ma trezesc rapid, constat ca a fost vis
Ce se va pierde departe, intr-un abis.

Sfârșitul

Un negru nor sinistru mi-apare la fereastra
Si sfasie perdeaua cea veche, cea din lastra
Si mii de pici sinistri coboara-ncetisor
Tinand cu mare patos in mana-un betisor

Pe panza de pe masa intr-o clipita-ajung
Si sfasie mileul facut din nou satung
Si rup ei flori de vise si totul ei distrug
Ducand pana departe, pe-a sorelui lor crug.

Si tot in jurul meu deodata se tranforma
Luand ca niciodata, cu totul alta forma
Sunt absorbit de-odata in adancul pacat
Ma simt zdrobit, tarat, deodata aruncat

O noua lume iar in fata am privit
Un nou eveniment in viata s-a ivit
Un loc nou, batran, trecut de vremurile vechi
Si pe perete nou un scrijelit stravechi.

"Cel ce aici paseste, pe riscul sau o face
 O meriti, ai fost tras, chiar daca nu iti place
 O singura iesire exista din calvar
 Sa cauti tu acum, batranul solitar
 E jos in valea-adnca de suflete umpluta
 Pe langa vechi coloane, sa treci prin evoluta"

Si am plecat spre mistica vale a pieirii
Am intalnit vraci si apa nemuririi
Din ea am vrut sa beau, deodata apare-ncet
Un mistic vesel cantec sub forma unui scancet
Si pasi spre mine vin, ma tem si tremur tot...

Deodata simt in mine un dulce venin
Si in ai mei ochi se vede doar senin
Totul am parasit o noua lume vad
Si intr-o secunda simt, usor, simplu, cum cad...

Scrum

O alba umbra noua la geam mi-apare acum
Si cand privesc podeaua, e totul numai scrum
Tot ce a fost demult pe veci acu-i pierdut
Nicicand in viata asta asa  nu ai vazut

O mare mana dalba duios ne-mbratiseaza
Si-o umbra veche iarasi, pe drum acum mixeaza
O muzica haotica, pierduta in fir vechi
Un gand nou pierdut, ratacit in stravechi.

Timpul se-ntoarce iar, totul e ce a fost
Totul revine acum in acel spati-anost
Din incipitul lumii s-a facut un final
Si totu-i un parfum, frumos, ca de canal

Sunt singur, strig, o voce se aude
Sunt doar niste amprente, demult lasate ude
Aud o voce, e-a mea ,constat ca sunt uitat
Si in acelasi timp pot fi felicitat
Iau parte la final, la acel mic sfarsit
Bine ca aceast-acum, repede s-a ivit.

Mister udat de lacrimi, de gand apocaliptic,
Traiesc, gandesc, visez in spatiu nou si mistic
Sfarsitul e aici, dar oare-acesta este?
Mai trebuie sa aflu oare acum vre-o veste?

"DA!", care zici tu ca-i vestea chiar acum
Ca totul a devenit pe moment numai scrum.

Parfum acru de-oțet

Sclipire de argint, în suflet mi-a pătruns,
Și doar pe tine iar , pe tine te-am ascuns
Nemărginitul chip, în depărtata cale,
Urci repede-ușor și cazi totuși în vale.

Ajungi să fii din nou pe muntele-mplinirii,
Să reușești să stingi flacăra nemuririi
Să-ncerc să mă strecor cu ața iar în ac
Privesc, gândesc, m-opresc și o secundă tac.

Am fost teleportat, în altă parte dar,
Prin poarta eu să fug, am să încerc iar,
Și ziduri de stele pe mine vor păși
Și omnisciența iarăși totul ea va cosi.

O minunată pânză pătată de greșeli,
Plină de gânduri seci, de vorbe, îndoieli,
S-o cureți tu ai vrea, dar asta e, nu poți,
E-acel ceva ce simplu iarăși ține de toți
Să scormonesti tu trebuie în bolta sufletească
Și-ai să vezi că visul o sa se reîmplinească.

Asta e ce cred eu, dar caut-o pe-a ta
Acesta este ceea ce ține de a mea,
Caută-ți propria cale, de pete tu să scapi
Și-n bolta cereasca tu acum să-ncapi.

Un loc e pentru toți, pe acest scump pământ
Aceasta lume nu-i decât un alb veșmânt
Purtat de omnisciența cea veche dar la fel
Ce și-a pastrat din antic acelasi vechi mister
Să coase bine pânza, să nu se rupă dar,
Unele-s mai subțiri, se subțiază iar,
Un negru de cenușă pe ei se-așterne-ncet
Și tot usor devine parfum acru de-oțet.